Magneziul – mineral vital pentru organism
 

• magneziul este cofactor in peste 300 de sisteme enzimatice care reglementeaza diferite reactii chimice din corp, intre care: sinteza proteinelor, functionarea muschilor si a nervilor, controlul glicemiei, reglarea tensiunii arteriale.
•  este necesar pentru producerea de energie, fosforilarea oxidativa si glicoliza. El contribuie la dezvoltarea structurala oaselor si este necesar pentru sinteza ADN-ului, ARN-ului si a glutationului.
•  are un rol activ in transportul ionilor de calciu si potasiu prin membranele celulare, acest proces fiind important pentru conducerea impulsului nervos, contractia muschilor si mentinerea unui ritm cardiac normal.
•  corpul unui adult contine aproximativ 30 g de magneziu, un procent de 50-60% fiind prezent in oase, iar restul cu precadere in tesuturile moi. Mai putin de 1% din magneziul total se afla in serul sanguin, acest nivel fiind de obicei urmarit si tinut sub control. Concentratiile serice normale de magneziu variaza intre 0.75 si 0.95 millimoli (mmol)/L.
•  hipomagnezemia reprezinta un nivel seric al magneziului sub valoarea 0.75 mmol/L.
•  homeostazia magneziului (mentinerea constanta a nivelului) este controlata in principal de rinichi, care excreta zilnic circa 120 mg de magneziu prin urina. Excretia urinara este redusa atunci cand nivelul magneziului din organism este scazut.

Metode de masurare a nivelului de magneziu

Determinarea nivelului de magneziu din organism este dificila deoarece majoritatea este continut in tesuturi sau oase. Cea mai folosita metoda de masurare a magneziului este masurarea concentratiei magneziului seric, desi acesta este mai putin reprezentativ pentru nivelul total din organism sau concentratiile din anumite tesuturi.
Metodele de masurare a nivelului de magneziu sunt: masurarea concentratiilor de magneziu din eritrocite, saliva si urina; masurarea concentratiei de ioni de mg din sange, plasma sau ser; efectuarea unui test de toleranta la magneziu (in care este masurat magneziul din urina dupa administrarea parenterala a undei doze de magneziu).
Niciuna dintre metode nu este considerata satisfacatoare daca este realizata de una singura. Unii specialisti considera ca testul de toleranta este cel mai reprezentativ pentru determinarea nivelului magneziului la adulti. Pentru o mai corecta determinare a nivelului magneziului din organism sunt recomandate atat teste de laborator, cat si evaluarea clinica.

Surse alimentare de magneziu

Surse bune de magneziu sunt legumele cu frunze verzi, precum spanacul si brocoli, nucile, migdalele, semintele si cerealele integrale, avocado. De asemenea, o sursa de magneziu o reprezinta apa minerala imbuteliata, procentul din acest mineral variind in functie de sursa apei si marca.
In mod obisnuit, aproximativ 30-40% din magneziul consumat in dieta zilnica este absorbit de catre organism.
Doza zilnica recomandata de magneziu la adulti este de 310-320 mg la femei, 400-420 g la barbati.

Deficitul de magneziu

Simptomele initiale ale deficitului de magneziu includ: pierderea apetitului, greata, oboseala si slabiciune. Pe masura ce deficitul progreseaza, apar spasmele musculare, contractiile si crampele, iritabilitate si ritm cardiac anormal. Deficitul sever de magneziu poate determina hipocalcemie sau hipokalemie.

Afectiuni sau conditii medicale care reduc absorbtia de magneziu sau accelereaza pierderile prin urina:

Afectiuni gastrointestinale - diareea cronica si malabsorbtia grasimilor cauzate de boala Crohn, boala celiaca si enteropatiile determinate de sensibilitatea la gluten.

Diabetul zaharat de tip 2 - poate aparea deficitul de magneziu si excretarea crescuta a acestuia prin urina, fapt datorat cresterii cantitatii de glucoza din rinichi, care mareste volumul de urina eliminat.

Dependenta de alcool - in cazul persoanelor care sufera de alcoolism se asociaza adesea o dieta inadecvata, saraca in nutrienti, probleme gastrointestinale care afecteaza secretia de enzime si impiedica absorbtia nutrientilor, disfunctii renale si excretie excedentara de magneziu prin urina.

Excesul de magneziu

Cantitatea mare de magneziu absorbita de organism din mancare nu prezinta riscuri de sanatate, intrucat excesul este excretat prin urina. In cazul unor doze ridicate de magneziu provenit din suplimente alimentare pot insa sa apara efecte secundare precum: diaree, greata si crampe abdominale.
Dozele foarte mari de laxative sau antiacide pe baza de magneziu au fost asociate cu toxicitate datorata excesului de magneziu. Simptomele de toxicitate a magneziului pot fi: hipotensiune, greata, voma, inrosirea fetei, retentia de urina, depresie si letargie urmate de slabiciune musculara, dificultati de respiratie, ritm cardiac neregulat, stop cardiac.
Avand in vedere importanta cruciala in organism si dieta deficitara din punct de vedere nutritional a omului modern, este recomandata o mai atenta supraveghere a nivelului de magneziu si a dietei, nu doar pentru oamenii care au diferite actiuni, ci si pentru cei sanatosi.